A fost nevoie doar de acel "candva" ca sa imi dau seama ca acum e acum si atunci a fost frumos... Poate ca nu merit mai mult si nu sunt eu aceea in stare sa trezeasca in tine ceea ce toti vedem in filme... Dar ea exista! Iubirea exista, dar nu pentru noi... Poate a fost "candva", si poate mai e undeva ratacita, dar se risipeste atat de usor, atat de repede, cu fiecare zi mi-e mai greu sa o gasesc si sa mai cred in ea... "Te iubesc" a devenit un nimic, nici nu stiu de ce il rostesti, cand ochii tai au uitat sa ma mai priveasca, sufletul tau s-a departat si acum doar gandeste..uita sa mai simta! Oare chiar ai impresia ca timpul are toata rabdarea cu tine? Chiar daca faci sa para asa, nepasarea ta nu vine de acolo.. Si stii de ce? Iubirea nu merge mana in mana cu indiferenta! De aceea acum sunt atat de sigura de acel fapt la care nu mai vreau sa ma mai gandesc...ma destrama in mii de parti doar ca sa imi arate ca eternitatea in care am crezut ca traim nu exista... Exista prea putine din cele pe care le visez... si stii cat de multe sunt... sunt o visatoare! O visatoare care vrea sa iti acapareze lumea.. si tu... tu esti un realist convins, iar lumile noastre se intalnesc atat de rar, in lucruri atat de banale... Tu nu stii ce vrea o visatoare... vreau sa fiu cea de care sa ai nevoie ca sa iti implinesti ziua, nu un simplu mod de recreere... Vreau sa fii cu mine cand lumea ta e cu susul in jos, cand nu e asa de usor, fiindca lucrurile dorite se obtin greu.. Dar asta e un alt lucru pe care il vreau de la tine... Sa simt ca ai nevoie de noi, sa iti simt dorul!
Stiu ca nu ne leaga nimic.. mi-ai spus-o de multe ori, dar cred ca exista ceva in mintea mea care ma facea sa te simt atat de apropiat...ceva ce azi s-a rupt.
Nu stiu care mai e rostul acum... cred ca a disparut si tocmai de aceea renunt!... Poate nu ma mai iubesti, dar eu sigur te iubesc, poate mai mult decat viata mea... E o greseala pe care mi-o asum si nu regret... Voi ramane o copila pentru ca... copila fiind am trait cele mai frumoase momente din viata mea...
"Eternitatea noastra s-a terminat, pastreaza amintirile noastre minunate, dar nu-ti fie teama sa iti faci altele noi..."
Voiam să scriu ceva...dar am uitat ce. Nu e prima dată în seara aceasta. Am un document word plin cu asemenea întreruperi din această seară.
RăspundețiȘtergereMi-am amintit.
La modul cel mai sincer, ce ai scris tu aici m-a făcut să plâng. Cunosc senzaţia, o cunosc prea bine (dar nu pe pielea mea). O prietenă foarte dragă a mea s-ar fi regăsit cuvânt cu cuvânt în ce ai scris tu aici. M-a lovit acest lucru doar la "sunt o visătoare!". Căci exact aceste cuvinte le-am auzit şi de la ea. Oricum, îi ziceam că toate necazurile, problemele, toate greutăţile pe care le întâlnim din viaţă nu dau decât savoare vieţii. O savoare pe care unii o găsesc delicioasă dar celor mai această savoare le provoacă greaţă. Eu ziceam că celor care le place această savoare sunt cei care sunt obişnuiţi cu sarcasmul şi ironia ciudată a vieţii, care are prostul obicei să îşi bată joc de tot ce ţii tu mai aproape de inima ta. Şi asta doar ca să îţi arate că există lucruri mai importante sau că lucrurile pe care le faci acum nu sunt cele bune. Ei bine, când am terminat de citit ce ai scris aici, această ironie a vieţii m-a doborât. Am izbucnit în plâns. Chiar dacă sunt un "fan" al savorii vieţii. Bucătarul a încurcat un ingredient de data asta.
Mai voiam să spun ceva, dar am uitat. O seară plăcută! :)