Zi alba de iarna.

Imi place sa cred ca fiecare om a fost candva tanar si frumos.
Imi place sa cred ca fiecare a fost candva iubirea cuiva.
Ca fiecare fulg de nea din roiul ce abunda acum
A fost candva un strop de ploaie, urcat la cer,
Si reintors pe pamant sa ne incante privirea!

          Zi alba de iarna...

Noapte in suflet si pe cer...

Era 1 si nu dormeam... eram jumatate de om cu ochii mintii mai deschisi ca niciodata.. nu vroiau sa se relaxeze, sa adoarma.. eram mai constienta ca niciodata si gandeam lucruri pe care de obicei, le evit!
M-am gandit la tot ce poate fi si la cum vom fi.... in clipe de meditatie atat de lucida m-a inspaimantat viitorul, necunoscutul, mult asteptatul viitor...
M-am gandit la noi cum nu am mai facut-o pana acum, mi-am construit coltul meu de lume, gandit meticulos si construit langa cel mai puternic stalp, langa tine...
Si dupa o noapte intre alb si negru, intre luciditate si amortire, intre tu, eu si noi
Mi-am dat seama ca esti alfel, lume, si poti sa te schimbi asa usor!
Am realizat ca nimic nu este pur, ca fiecare atingere doare daca afli ca nu e numai a ta
Ca s-a perindat pe aceleasi buze, pe acelasi rasuflu ale altei fiinte reci...
Intre cert si incert, intre distanta si un singur suflet
Vreau sa cred ca esti doar al meu!
Vreau sa imi fie dor mereu
                                     Intr-o clipa dupa ce pleci!

Viitor prezent Trecut..

Azi mi-am amintit de Inceput... De inceputul nostru, de inceputul lor, de noi toti care candva porneam impreuna si acum pasim separat, pe drumuri lungi, prafuite si atat de paralele...
Am fi mai fericiti sau mai tristi fara amintiri? Nu stiu, si stiu ca nici tu nu stii....
Poate e mai bine asa, altfel ce ne-ar face sa zambim si sa plangem in acelasi timp?
Cum ne-am aminti ce suntem daca nu am stii ce am fost?

Parca au trecut ani grei peste memoria mea, incurcata in amintiri si imagini stilate de copil uituc...
Cat de tare doare sa uiti ceva dupa care nu te mai poti intoarce, cat de apasatoare e o zi de uitare desi in spate sunt ani de grija...
Am uitat, eu azi, tu maine, asa am ajuns sa inlocuim cuvintele cu tacerea, profundul cu banalul si ceasca de ceai cu o cafea tare si amara...

Si cu toate ca astept sa treaca timpul, nu as vrea sa treaca anii,
Cu toate ca imi amintesc, nu mai stiu cum era, nu mai simt decat manie ca ati uitat, si am uitat
Si ca nu mai stiu sa simt!
Si chiar daca iubesc "Winds of Change" mi-e dor de adierea de vara care ne aduna pe toti impreuna
Fara pregatiri si fara ora de intalnire!