"Pentru cei care au pierdut inceputul..."

Intru si eu la numaratoare. Am pierdut inceputul, si nu doar unul.

Sa reformulez : Am pierdut inceputurile. Am uitat de pasiune, am uitat de tandrete, am uitat la ce ora te trezesti si la ce ora adormi. Sau nu mi-a pasat.

Cred ca imi voi accepta tipul uman de superficial aiurit. Si TOTUSI...

TOTUSI... De ce s-ar mai gandi un superficial la inceputuri tocmai cand ajunge spre sfarsit? De ce i-ar mai pasa de trecut daca e superficial si deci prin definitie "NU ii pasa" .

Ma simt ca un om batran, care stie exact cate zile si cate minute mai are pana sa moara... Si care vrea sa faca intr-o secunda toate cate nu le-a facut intr-un an, care isi simte sfarsitul atat de aproape si care are totusi atat de multa pofta de viata.

Daca asta e sentimentul pe care il ai cand esti batran, de acum inainte promit sa dorm mai putin, sa visez mai putin, sa traiesc mai mult, mai multe si mai intens... Nu vreau sa mai simt gustul regretului niciodata... E prea amar si l-am gustat de prea multe ori pana acum.
Ma cuprinde o stare de disperare cand ma gandesc ca urmeaza, destul de curand, un refresh... O perioada a reinventarii personale si a 'depasirii limitelor' . Noi locuri, noi oameni, noi prieteni, tot eu. Si fiecare cu casa lui, fiecare cu invatatul lui, fiecare cu supararile si cu fericirile lui, fiecare cu treaba lui... Si pe cand le vom pune toate la un loc, ca si acum, va veni vremea sa o ia fiecare pe drumul lui. Din nou. Si din nou. E un scenariu periodic, sinusoidal : aceleasi perioade, aceleasi urcusuri, aceleasi coborasuri...

Acum ma aflu in punctul mort, la 0... de unde poti merge inapoi, spre infinit, sau inainte spre infinit.

Si eu inca tot nu m-am hotarat incotro sa o iau...

No Promises .

Baby, you're the one I need tonight
No promises .

In lumea mea ideala nu ne-am face promisiuni... Nu ar exista timp si spatiu. Nu mi-ar pasa cine esti, ce suntem, unde suntem sau cum... stiu ca nu ti-as cere explicatii si nu ti-as da intalnire, pentru ca as stii mereu unde sa te gasesc...
Intr-o lume paralela te-as iubi, si nu pentru ca esti "idolul" meu, ci pentru ca nu ar mai trebui sa imi macin neuronii ca sa inteleg ce gandesti cand iti ineci privirea in umbra mea...


Dar sa nu visez prea departe... Suntem in lumea reala, in care tot ce zici sau faci e atat de incifrat.. decodorul meu e depasit si obosit... Pe cand descifreaza ceva, tu iarasi construiesti decoruri pe care eu nu le inteleg.

Nu pot sa imi dau seama daca suntem prea superficiali, daca suntem prea copii.. Stiu ca mereu mi-am complicat viata singura, de parca ar fi o gena proasta in ADN-ul meu care nu ma lasa sa am un trai linistit si fericit.

Too many words ?
I know.

And what I really know?
Nothing sure.




But still...
i want you
here
tonight
Without promises

--/\------/\----/\--/\---/\---/\--------------------------/\--/\-------------

Hai sa nu mai filosofam si sa nu mai cautam variante de interpretare a fiecarui gest...

La fel ca albul proaspat si infinit ce s-a asternut zilele astea, am nevoie de un infinit de gol, netulburat de nici macar o soapta... ca sa imi resuscitez creierul 'palit' ...

Insomniac

Ce inseamna daca in miez de noapte apuci o carte de pe raft doar pentru ca vrei sa aflii mai multe povesti... Sa le citesti si sa te cufunzi in ele ca sa iti uiti propria "poveste" ... Vreau sa renunt la a imi mai planifica zilele, si cu atat mai putin viata care tot timpul mi-a stricat socotelile. De ce ? Pentru ca e adevarat: nu iti aduc lunile ce iti aduce clipa... Si nu schimba anii ce schimba cateva clipe...
Si daca tot vorbim de socoteli, mi le-am incheiat si eu, dureros ce-i drept.... dar inca sunt copil si mai cred in Mos Craciun si in finaluri fericite. Imprevizibile. Dar fericite.

Si mai cred in prietenie... Si prietene !

Dar in rest, sunt aproape de dunga rosie, sunt epuizata si macinata si Mi-a Ajuns. Vreau sa redevin aceea persoana 'superficiala' pt ca incepe cu " super" si sigur m-ar face sa ma simt mai bine...

Asta e a doua seara din seria 'Nedormit'... Si presimt ca vor mai urma multe.....
So...to be continued . . .

In time .

Am spus azi tare si raspicat ca nu stiu cum as fi supravietuit in alt loc decat cel in care sunt acum... Chiar daca majoritatea dintre noi avem "probleme in paradis", si in unele zile suntem morocanosi si seci,in altele ne invadeaza bucuria si explodam in hohote de ras in fiecare secunda, asta ne face sa fim noi insine... Lucrurile astea ne-au apropiat, cu astea am crescut toti impreuna... Si nu pot spune ca am crescut muult, avem poate vreo doi neuroni in plus, cateva certuri la activ, si multe amintiri confuze, incetosate, cu muzica la maxim si lumina stinsa... si toate astea se vor transforma in povestiri in rama, spuse de altii copiilor ce intra la liceu...
Ni s-a spus si noua ca "sunt cei mai frumosi ani din viata" ... si parca acum ne vad fetele de copii speriati, dar totodata atotstiutori care schitau un total dezacord... "Voi fi cel mai fericit cand se termina!" - stiu ca asta era in gandul fiecaruia dintre noi... Am vrut atat de mult sa ajungem la destinatie, incat nici nu ne-am gandit sa ne oprim si sa privim in jurul nostru. Nu am vrut sa vedem ca bucuriile sunt mai mari daca le impartim si greul nu e atat de greu daca iti intinde cineva o mana de ajutor.
Nu am vrut si nu am putut sa intelegem! E frumos sa fii copil, dar uneori doare atat de mult..
Dar bine ca am crescut anul asta, ne-am facut mari si frumosi. Si ma bucur ca nu am fost perfecti, caci daca am fi fost acum nu mai aveam ce regreta, nu ne mai parea rau pentru toate cate nu le-am facut si care le planuim acum. Si cine stie ce se va alege de planurile si de idealurile noastre, ale fiecaruia.. nu vreau sa ma mai gandesc ca exact acum, dupa ce ne-am incalzit locurile si ne-am integrat perfect se termina. NU

vreau sa cred ca INCA MAI AVEM TIMP ! :)