Astazi a fost cea mai ciudata zi... Stii cum e ziua aia in care cel mai oribil cosmar pe care l-ai conceput in mintea ta se adevereste? Si toata teama aia care o tineai in tine, si retinerile si frustrarea par logice..
Azi mi s-a intamplat lucrul cel mai nedorit, exact cand ma asteptam mai putin, exact cand eram cu garda jos, nepregatita de razboi... Si fata in fata cu adversarul, care mi-a intimidat existenta de multa vreme, constient sau inconstient, am fost surprinsa sa descopar un... un... un ce ? un nimic de om... Culcat pe o ureche de asa zisa "aparenta placuta" care imi trezeste in minte imagini urate cu Casper ( nu cu Casperul nostru, ci cu cel alb si transparent). Stiam vorba aia " Sa nu iti subestimezi niciodata adversarul..!" , dar pentru un adversar supraestimat nu s-a inventat nimic?? Cred ca nu, dar oricum satisfactia pe care o ai la sfarsitul bataliei e de nedescris... S-a gasit sa arunce cu noroi in ceilalti cel/cea care e cel/cea mai murdar(A).. si azi mi-a murdarit sufletul cu scene desprinse din acelasi cosmar, si mi-a sadit in inima indoiala....
A fost o zi dinaia, cu ras si plans, sau ras cu plans.... in care am trecut dintr-o miscare de la agonie la extaz, de la extaz la agonie... si tot asa..
Dar totul e bine cand se termina cu bine... Si ca un soldat cuminte pun armele jos si merg sa trag un pui de somn, acum ca mi-am invins adversarul!
Si inca ma mir ca exista persoane care pot fi descrise atat de simplu
Dar oare de ce ma mir? Ha Ha Ha
