Kit de supraviețuire

Fiecare dintre noi a bătătorit o anumită cale în goana după colacul de salvare, atunci când lucrurile par să o ia razna. Fugim spre locul acela unde știm că vom găsi consolare și de unde situația nu pare chiar așa dezastruoasă. Căutăm locuri, oameni sau momente din trecut care să ne ajute să depășim obstacolele apărute și care să ne facă agonia mai suportabilă.

Problema e că nu e niciodată sigur că vei găsi un refugiu, și dacă îl găsești nu ai certitudinea că va fi mereu acolo. Asta ar trebui să ne pună pe gânduri uneori și să ne facă să căutăm echilibrul în propria persoană. Eu am reușit să mă refugiez atât de bine în mine încât foarte rar îmi mai ridic cortina în fața celorlalți. Ascund atât de bine lucrurile care mă deranjează că nici nu le mai simt uneori, și le iau cu mine la drum de parcă am fi cei mai buni prieteni. Nu e cea mai indicată atitudine în momente de criză, dar oarecum te motivează faptul că ești independent emoțional de oricine și orice.

Comunicarea e cheia în majoritatea momentelor, dar asta nu înseamnă că trebuie să se desfășoare între tine și o altă persoană. Atâta timp cât deții secretul unei armonii sănătoase cu propria conștință, ai mari șanse să îi scutești pe ceilalți de diareea verbală care te macină atunci când ești abundat de probleme.

Nu e simplu să îți speli rufele murdare doar cu perdelele trase sau să îți cosi singur rănile, dar s-ar putea să funcționeze.
Ca și la orice altceva, ai nevoie de răbdare și perseverență pentru a reuși.