Metamorfoză dureroasă

        Nu imi vine să cred că am ajuns așa.... Alerg in o mie de părți, mă împart in cele mai mici particule ca mai apoi sa nu mă mai pot aduna, să nu mai pot fi un întreg.. Și totuși oare...oare totuși... pentru ce???
Pentru ce mă lupt? Pentru cât timp o sa mai plutesc, și apoi o să ma prăbușesc? Cât mă voi mai întreba Ce vreau cu adevărat? ? Cine oare își va deschide palma pentru a-mi arăta încotro mi-e drumul? Oare n-am eu rost sau îmi doresc o existență prea perfectă?
       Și timpul... timpul mă macină, cu fiecare secundă mi-e tot mai greu să îmi amintesc cine sunt? ce sunt? ce vreau? Pentru mine vreau un raspuns.. Nu pentru lume, căci pentru ea sunt o oarecare fată, un oarecare suflet intr-un oarecare trup, dar pentru mine sunt o umbră inghegată intre două lumi: una în care sunt un suflet împlinit si una în care ma confund cu umbra...