Azi mi-am amintit de Inceput... De inceputul nostru, de inceputul lor, de noi toti care candva porneam impreuna si acum pasim separat, pe drumuri lungi, prafuite si atat de paralele...
Am fi mai fericiti sau mai tristi fara amintiri? Nu stiu, si stiu ca nici tu nu stii....
Poate e mai bine asa, altfel ce ne-ar face sa zambim si sa plangem in acelasi timp?
Cum ne-am aminti ce suntem daca nu am stii ce am fost?
Parca au trecut ani grei peste memoria mea, incurcata in amintiri si imagini stilate de copil uituc...
Cat de tare doare sa uiti ceva dupa care nu te mai poti intoarce, cat de apasatoare e o zi de uitare desi in spate sunt ani de grija...
Am uitat, eu azi, tu maine, asa am ajuns sa inlocuim cuvintele cu tacerea, profundul cu banalul si ceasca de ceai cu o cafea tare si amara...
Si cu toate ca astept sa treaca timpul, nu as vrea sa treaca anii,
Cu toate ca imi amintesc, nu mai stiu cum era, nu mai simt decat manie ca ati uitat, si am uitat
Si ca nu mai stiu sa simt!
Si chiar daca iubesc "Winds of Change" mi-e dor de adierea de vara care ne aduna pe toti impreuna
Fara pregatiri si fara ora de intalnire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu