In time .

Am spus azi tare si raspicat ca nu stiu cum as fi supravietuit in alt loc decat cel in care sunt acum... Chiar daca majoritatea dintre noi avem "probleme in paradis", si in unele zile suntem morocanosi si seci,in altele ne invadeaza bucuria si explodam in hohote de ras in fiecare secunda, asta ne face sa fim noi insine... Lucrurile astea ne-au apropiat, cu astea am crescut toti impreuna... Si nu pot spune ca am crescut muult, avem poate vreo doi neuroni in plus, cateva certuri la activ, si multe amintiri confuze, incetosate, cu muzica la maxim si lumina stinsa... si toate astea se vor transforma in povestiri in rama, spuse de altii copiilor ce intra la liceu...
Ni s-a spus si noua ca "sunt cei mai frumosi ani din viata" ... si parca acum ne vad fetele de copii speriati, dar totodata atotstiutori care schitau un total dezacord... "Voi fi cel mai fericit cand se termina!" - stiu ca asta era in gandul fiecaruia dintre noi... Am vrut atat de mult sa ajungem la destinatie, incat nici nu ne-am gandit sa ne oprim si sa privim in jurul nostru. Nu am vrut sa vedem ca bucuriile sunt mai mari daca le impartim si greul nu e atat de greu daca iti intinde cineva o mana de ajutor.
Nu am vrut si nu am putut sa intelegem! E frumos sa fii copil, dar uneori doare atat de mult..
Dar bine ca am crescut anul asta, ne-am facut mari si frumosi. Si ma bucur ca nu am fost perfecti, caci daca am fi fost acum nu mai aveam ce regreta, nu ne mai parea rau pentru toate cate nu le-am facut si care le planuim acum. Si cine stie ce se va alege de planurile si de idealurile noastre, ale fiecaruia.. nu vreau sa ma mai gandesc ca exact acum, dupa ce ne-am incalzit locurile si ne-am integrat perfect se termina. NU

vreau sa cred ca INCA MAI AVEM TIMP ! :)