Intru si eu la numaratoare. Am pierdut inceputul, si nu doar unul.
Sa reformulez : Am pierdut inceputurile. Am uitat de pasiune, am uitat de tandrete, am uitat la ce ora te trezesti si la ce ora adormi. Sau nu mi-a pasat.
Cred ca imi voi accepta tipul uman de superficial aiurit. Si TOTUSI...
TOTUSI... De ce s-ar mai gandi un superficial la inceputuri tocmai cand ajunge spre sfarsit? De ce i-ar mai pasa de trecut daca e superficial si deci prin definitie "NU ii pasa" .
Ma simt ca un om batran, care stie exact cate zile si cate minute mai are pana sa moara... Si care vrea sa faca intr-o secunda toate cate nu le-a facut intr-un an, care isi simte sfarsitul atat de aproape si care are totusi atat de multa pofta de viata.
Daca asta e sentimentul pe care il ai cand esti batran, de acum inainte promit sa dorm mai putin, sa visez mai putin, sa traiesc mai mult, mai multe si mai intens... Nu vreau sa mai simt gustul regretului niciodata... E prea amar si l-am gustat de prea multe ori pana acum.
Ma cuprinde o stare de disperare cand ma gandesc ca urmeaza, destul de curand, un refresh... O perioada a reinventarii personale si a 'depasirii limitelor' . Noi locuri, noi oameni, noi prieteni, tot eu. Si fiecare cu casa lui, fiecare cu invatatul lui, fiecare cu supararile si cu fericirile lui, fiecare cu treaba lui... Si pe cand le vom pune toate la un loc, ca si acum, va veni vremea sa o ia fiecare pe drumul lui. Din nou. Si din nou. E un scenariu periodic, sinusoidal : aceleasi perioade, aceleasi urcusuri, aceleasi coborasuri...
Acum ma aflu in punctul mort, la 0... de unde poti merge inapoi, spre infinit, sau inainte spre infinit.
Si eu inca tot nu m-am hotarat incotro sa o iau...
Fiecare cu gandurile lui..
RăspundețiȘtergere>:D<